`A culata
Ancora nu sc-chiara iuorno
Ca già quattu fimmineddi,
scauzi e di buon passu,
ccu ‘na cista appiruni ‘ncapu
s’abbianu cittu cittu
vesru ‘u ponti r’arinaru.
E’ ghiuornu ri culata!
S’han’avut’a susà ‘u scuru
ppi ghiri a ‘nguccià ‘u megliu pizzu,
primu c’arrivanu ati genti.
L’aria, a matutinu, iè nu pocu frisc-culidda
E faci azzippuliscia li carni.
Ma cchiù tardu iessi ‘u suli
e li caglienda ra indu e da fora.
Arrivanu e si ranu subbitu ra fa:
S’aiutanu una ccu l’ata:
chi lava, chi sciuturia, chi torci.
‘Nzapunanu ccu sc-creddi ri sapuni
tuostu comu ‘na petra ri hiumi,
fattu ‘ncasa ccu murilia e soda.
Ma li panni venino ianchi,
ianchi com’a ‘nu llibbastru.
Sbattinu linzula,tovagli,cammisi ri linu
‘ncoppa a ddi petri lisci
ppi ‘na fati ari seculi.
L’acqua frisc-ca e pulita
Scinni allegra ra li hranatieddi.
Li fimmini fatianu e cantanu:
A li rieci hanu già finitu.
Si, mbisano ‘ncapu li cisti pisanti
chini ri bancaria ‘mbusa
e banu a spanna.
‘U suli coci ‘ncoppa a li petri
r’oru r’arinaru.
Int’a ‘nu paru r’uri iè tutt’asciuttu com’a
‘n’aridda.
Versu mienziuornu tornan arretu
ccu li cisti liggieri leggieri
chini ri panni stirati, chinati
e addursi ri pulitu.
Li quattu zorie su stanchi,
ma tornanu contenti a ‘casa
pinzannu già a prossima culata.
Giuseppe Galdo
Trieste, Ottobre 1986